O lacrimă a căzut din infinit,
din inima Creatorului
s-a scurs până la marginea cerului,
atârnând de o petală ca roua binefăcătoare din gingășia tărâmului veșnic înflorit
pentru tine,
care tânjești după frumusețea adevărată!

O adiere, ca cea a vântului
despre care nu știi de unde vine
și încotro se duce,
a pornit din colțurile cerului celui mai îndepărtat,
suflând ca o adiere binefăcătoare,
uscându-ți lacrima de pe obraz,
pentru tine care aștepți mângâierea adevărată...

O iubire fără sfârșit
a izbucnit din răni adânci și suferință cruntă,
curgând ca un izvor veșnic
până și în ziua de azi,
din brațele întinse pe o cruce de lemn noduros,
ajungând până la tine
care tânjești după adevărata salvare a lui Hristos...

O perdea s-a rupt de sus până jos, dezvăluind clar intrarea în sala marelui tron ceresc,
unde adevăratul Dumnezeu aștepta dintotdeauna,
cu toată inima,
să pășești cu încredere —
pentru tine care iubești adevărata închinare...

Un duh de viață vie,
trimis din cer să locuiască în templul trupului tău de om trecător,
umplând și dând pe dinafară paharul izbăvirii,
ridicat în abundența harului revărsat
prin darurile manifestate în tine
care așteptai adevărata slujire...